Ajunsă la faza finalelor mică și mare, Cupă Mondială de fotbal a fost mai mare decât orice turneu organizat până acum.

Mai multe țări participante și mai multe meciuri înseamnă mai mulți oameni care urmăresc competiția, dar și mai multe oportunități de a câștiga bani.

În timp ce marile vedete ale fotbalului mondial creează momente istorice pe teren, în afara acestuia sunt generate miliarde de dolari.

Nu toată lumea încasează însă sume uriașe. Competiția are atât câștigători, cât și perdanți din punct de vedere financiar.

FIFA, câștigătoare

Sumele pe care Federația Internațională de Fotbal le obține din organizarea Cupei Mondiale sunt astronomice.

FIFA a generat venituri record de 7,6 miliarde de dolari, echivalentul a 5,6 miliarde de lire sterline, de pe urma turneului din Qatar din 2022. Încasările sunt așteptate să depășească acest nivel la ediția din 2026, organizată în Statele Unite, Canada și Mexic, mai ales datorită extinderii competiției la 48 de echipe.

Marion Laboure, strateg principal la Deutsche Bank Research, afirmă că FIFA este „fără îndoială” principalul câștigător, veniturile organizației pentru ciclul de patru ani apropiindu-se de 13 miliarde de dolari.

Veniturile forului fotbalistic provin din vânzarea drepturilor de televizare, licențiere și ospitalitate, din contractele de sponsorizare și din biletele pentru meciuri.

„FIFA a intrat și pe piața secundară, prin platforma oficială de revânzare, unde percepe un comision de 15% atât de la cumpărător, cât și de la vânzător”, explică Laboure.

Este de așteptat ca această tendință să continue și la edițiile viitoare. FIFA ia în calcul o nouă extindere a competiției, la 64 de echipe, ceea ce ar putea permite participarea unor țări precum China și India și ar atrage alte miliarde de telespectatori.

Suporterii, perdanți

Deși numeroși suporteri și-au îndeplinit visul de o viață de a participa la Cupa Mondială, competiția a fost dificilă pentru ei din punct de vedere financiar.

Sumele uriașe plătite doar pentru bilete și criticile la adresa sistemului de prețuri dinamice al FIFA, prin care tarifele cresc atunci când cererea este ridicată, au fost intens dezbătute.

Chiar și președintele american Donald Trump a recunoscut că „nu ar plăti” atunci când a fost întrebat despre un posibil preț de 1.000 de dolari pentru un bilet la meciul de debut al Statelor Unite, împotriva Paraguayului.

Biletele pentru finala de pe MetLife Stadium, din New Jersey, au fost oferite oficial la prețuri de până la 32.970 de dolari. Pe platformele de revânzare, unele bilete au fost listate pentru mai mult de două milioane de dolari.

Președintele FIFA, Gianni Infantino, a apărat prețurile, argumentând că acestea sunt comparabile cu tarifele practicate la alte evenimente sportive importante din Statele Unite.

Pe lângă bilete, suporterii au fost afectați financiar și de costurile zborurilor, alimentelor și cazării.

Un exemplu care a atras atenția presei a fost creșterea tarifelor pentru trenurile New Jersey Transit. O călătorie de 30 de minute până la MetLife Stadium a ajuns să coste 150 de dolari în timpul turneului, față de tariful obișnuit de 12,90 dolari pentru o călătorie dus-întors.

În urma reacțiilor negative, prețurile au fost reduse, dar au rămas mai mari decât în mod normal.

Televiziunile și sponsorii, câștigători

Deși televiziunile au plătit sume considerabile pentru dreptul de a transmite turneul, audiențele uriașe și interesul sponsorilor de a-și expune mărcile le permit să obțină venituri importante din publicitate.

FIFA a introdus la această Cupă Mondială pauzele de hidratare. Gianni Infantino a susținut că măsura are un caracter „strict sportiv” și că nu generează venituri suplimentare pentru forul internațional.

Cele 90 de secunde în care jucătorii se hidratează au creat însă o nouă oportunitate comercială pentru televiziuni și sponsori, mai ales în Statele Unite, unde publicul este obișnuit ca evenimentele sportive să fie organizate în jurul pauzelor publicitare.

Fox Sports, care ar fi plătit 485 de milioane de dolari pentru drepturile de televizare în Statele Unite, a prezentat pauzele de hidratare ca fiind „sponsorizate de” o anumită marcă.

Potrivit experților, un spot publicitar de 30 de secunde difuzat de Fox în timpul Cupei Mondiale costă, în medie, între 200.000 și 300.000 de dolari. În timpul meciurilor Statelor Unite din fazele finale, prețul a ajuns până la 750.000 de dolari.

Publicitatea difuzată în timpul pauzelor de hidratare ar putea genera venituri de 250 de milioane de dolari doar în Statele Unite. Acest lucru a alimentat speculațiile potrivit cărora pauzele vor fi păstrate și la viitoarele competiții.

„Pauzele de hidratare reprezintă pur și simplu spațiu publicitar. Aș fi extrem de surprinsă dacă ar dispărea. Formatul extins va rămâne, deoarece amploarea a devenit acum modelul de afaceri al FIFA”, afirmă Marion Laboure.

Suporterii britanici care au urmărit meciurile la BBC sau ITV nu au văzut reclame în timpul pauzelor de hidratare. BBC nu difuzează publicitate, iar ITV este limitată de reglementările privind volumul reclamelor care pot fi transmise într-un interval de 60 de minute.

Sponsorii oficiali ai Cupei Mondiale plătesc sume uriașe pentru a-și asocia mărcile cu turneul, dar beneficiază, fără îndoială, din punct de vedere financiar. Mărci precum Adidas și Coca-Cola au fost vizibile peste tot.

Compania germană Adidas se află într-o competiție strânsă cu principalul său rival, Nike. Adidas a cheltuit aproximativ 50 de milioane de lire sterline pentru campania publicitară „Backyard Legends”, în care apar Lamine Yamal, Jude Bellingham și Lionel Messi.

Unele mărci care nu sunt sponsori oficiali au beneficiat chiar de pe urma încercărilor FIFA de a le reduce vizibilitatea. De exemplu, sigla Levi’s de pe exteriorul stadionului Levi’s din San Francisco a fost acoperită în timpul competiției, atrăgând și mai mult atenția asupra companiei.

David Beckham, câștigător

Principala reclamă Adidas include și o versiune realizată cu ajutorul inteligenței artificiale a lui Sir David Beckham, care, sincer vorbind, probabil nici nu ar fi avut timp să participe personal la filmări.

Primul sportiv britanic devenit miliardar a apărut în atât de multe reclame, de la Home Depot până la Bank of America, încât publicului i-ar putea fi greu să-și amintească exact ce marcă reprezintă.

Deși s-a retras din activitate în urmă cu mai bine de un deceniu, Beckham continuă să fie una dintre figurile reprezentative ale fotbalului din Statele Unite.

Clubul american Inter Miami, al cărui coproprietar este, este considerat cea mai valoroasă franciză din Major League Soccer, cu o valoare estimată la 1,45 miliarde de dolari.

Poate că David Beckham nu a reușit să câștige Cupa Mondială pe teren, dar pare să fi câștigat competiția comercială din afara acestuia.

Orașele-gazdă, perdante

Cele 16 orașe-gazdă din Statele Unite, Canada și Mexic au primit un număr mare de suporteri și turiști, care au contribuit la creșterea activității în hoteluri, restaurante și afaceri locale.

Cu toate acestea, experții afirmă că beneficiile economice pe termen lung sunt reduse.

FIFA a estimat că turneul va adăuga aproximativ 41 de miliarde de dolari economiei globale. Dintre acestea, 17 miliarde de dolari ar urma să intre în economia Statelor Unite, iar competiția ar genera 185.000 de locuri de muncă, în special în industria ospitalității și a cazării.

Alexander Budzier, cercetător în management la Universitatea Oxford și director executiv al companiei Oxford Global Projects, afirmă însă că beneficiile economice pe termen lung promise de organizarea unui asemenea eveniment sportiv nu se materializează.

Orașele-gazdă înregistrează, de obicei, chiar o scădere semnificativă a numărului de vizitatori, deoarece mulți turiști aleg să evite aglomerația și haosul provocate de turneu.

Deși poate exista o creștere temporară a angajărilor, Budzier susține că aceasta se concentrează, în general, asupra locurilor de muncă mai slab plătite din industria ospitalității.

„Creează locuri de muncă, dar nu creează prosperitate”, afirmă el.

Datele oficiale arată că angajările în puburile, barurile și restaurantele din Statele Unite au crescut înaintea turneului, în luna mai, dar avansul a fost de scurtă durată.

Budzier consideră că singurul beneficiu economic cu adevărat valoros este reprezentat de proiectele de regenerare urbană care pot însoți competițiile majore. Un exemplu este reamenajarea zonei Stratford din Londra și construirea de locuințe după Jocurile Olimpice din 2012.

Această Cupă Mondială a folosit însă în mare parte stadioane, hoteluri, baze de antrenament și infrastructură de transport deja existente. Din acest motiv, „nu vor exista beneficii economice generate de proiecte de dezvoltare”.

Hotelurile, perdante

Cererea anticipată pentru camerele de hotel nu s-a materializat. Organizațiile din domeniu au raportat că rezervările din orașele-gazdă au fost mai scăzute în acest an decât în anul precedent.

Asociația Hotelieră din Columbia Britanică a transmis că, deși cifrele finale privind rezervările nu au fost încă stabilite, lunile iunie și iulie s-au situat „mult sub nivelurile anilor anteriori”, chiar dacă Vancouver a găzduit șapte dintre meciurile disputate în Canada.

Reprezentanții industriei spun că turneele nu produc „40 de zile consecutive cu toate hotelurile ocupate”, ci doar perioade de cerere ridicată în jurul anumitor date.

Nici pentru hotelierii americani entuziasmul de dinaintea competiției nu a adus rezultatele așteptate.

Asociația Americană a Hotelurilor și Cazării a acuzat FIFA că a rezervat în bloc prea multe camere pentru propriile necesități și că a creat astfel o falsă impresie de cerere ridicată. FIFA a transmis că nu recunoaște această acuzație.

Marion Laboure afirmă că o situație asemănătoare s-a produs și în Franța, la Cupa Mondială din 1998, când cererea nu a atins nivelul estimat.

„Până în aprilie, 80% dintre operatorii hotelieri din Statele Unite afirmau că rezervările erau sub estimările inițiale. Două treimi dintre hotelierii din New York raportau o cerere mai redusă decât se așteptau, iar în Seattle procentul se apropia de 80%, mulți descriind turneul drept un eveniment fără impact”, adaugă ea.

Companiile de pariuri, câștigătoare

Cupa Mondială din 2026 este pe cale să devină cel mai mare eveniment de pariuri din toate timpurile.

Potrivit companiei de servicii financiare Macquarie, care are interese în industria jocurilor de noroc, valoarea totală a pariurilor ar urma să ajungă la aproximativ 50 de miliarde de dolari. Aceasta înseamnă aproximativ 500 de milioane de dolari pariați pentru fiecare meci.

Creșterea se datorează în principal extinderii numărului de echipe, care a făcut ca turneul să includă peste 100 de partide, față de 64 la ediția din 2022.

Flutter Entertainment, compania care deține Paddy Power, Betfair și Sky Bet, a estimat că valoarea pariurilor va fi dublă față de turneul precedent, datorită dezvoltării piețelor din Statele Unite și Brazilia.

Chad Beynon, analist la Macquarie, afirmă că pariurile în timpul meciurilor au devenit mai populare decât variantele tradiționale plasate înaintea începerii partidelor.

„Acum totul înseamnă să reacționezi la ceea ce vezi pe teren și să-ți ajustezi opiniile. Înainte, lucrurile erau diferite: stăteai, urmăreai și așteptai, iar pariul trebuia plasat înainte de meci”, explică el.

Pariurile sportive reprezintă încă o industrie relativ nouă în Statele Unite. Până în 2018, acestea erau legale doar în Nevada, statul în care se află Las Vegas.

O decizie a Curții Supreme a permis însă mai multor state să legalizeze pariurile sportive.

Există în continuare state în care acestea sunt interzise, printre care California și Texas. În aceste regiuni s-a înregistrat o creștere importantă a piețelor de predicții, o industrie în expansiune, evaluată la miliarde de dolari și populară în special în rândul bărbaților tineri.

Aceste piețe nu sunt clasificate drept jocuri de noroc, ceea ce le permite utilizatorilor să plaseze mize pe evenimente sportive indiferent de statul în care se află.