Franța lui Didier Deschamps și-a asigurat locul în semifinalele Cupei Mondiale de fotbal după victoria cu 2-0 împotriva Marocului.

Prin acest rezultat, francezii intră în grupul select al echipelor naționale care au terminat între primele patru la trei sau mai multe ediții consecutive ale turneului mondial.

Pe lângă Brazilia, în perioada 1994–2002, Germania a atins și ea această bornă în două rânduri: trei semifinale consecutive între 1982 și 1990 și o serie impresionantă de patru prezențe la rând între 2002 și 2014. Cu alte cuvinte, Franța este la un singur meci distanță de a egala recordul istoric al Braziliei: calificarea în trei finale consecutive de Cupă Mondială.

Posibilitatea alimentează comparațiile dintre actuala generație condusă de Kylian Mbappé și cea a Braziliei, avându-l în prim-plan pe Ronaldo, în urmă cu peste două decenii.

Naționala Braziliei a dominat scena internațională, ajungând în finalele din 1994, 1998 și 2002 și câștigând titlul de două ori. O caracteristică importantă a acelei perioade istorice a fost schimbarea constantă a conducerii tehnice. Brazilia a ajuns în cele trei finale cu trei selecționeri diferiți: Carlos Alberto Parreira, în 1994, Zagallo, în 1998, și Luiz Felipe Scolari, în 2002.

Din punct de vedere tactic, modelul brazilian combina organizarea cu calitățile individuale excepționale ale jucătorilor ofensivi.

Brazilia nu a avut un plan tactic strict definit de la un ciclu la altul, dar a păstrat mereu o defensivă solidă. În atac, ideea a fost constant aceea de a crea spații pentru talentul individual și calitatea tehnică rafinată a mijlocașilor și atacanților, capabili să destabilizeze adversarii.

De cealaltă parte, Franța și-a construit parcursul actual — campioană în 2018, finalistă în 2022 și semifinalistă în 2026 — mereu sub conducerea lui Didier Deschamps, campion mondial ca jucător în 1998, după o finală câștigată chiar împotriva Braziliei.

„Les Bleus” arată o longevitate fără precedent în sistemul lor de joc. La această ediție a turneului, echipa a câștigat fiecare meci în timpul regulamentar, demonstrând un control total pe teren. Kylian Mbappé conduce echipa cu eficiență maximă, având evaluări foarte ridicate în fazele eliminatorii și consolidându-și drumul către statutul de unul dintre cei mai buni marcatori din istoria competiției.

Spre deosebire de Brazilia, care a alternat selecționerii, Franța păstrează o structură tactică liniară și previzibilă, dar aproape impenetrabilă. Sistemul lui Deschamps este bine așezat defensiv, cu blocuri compacte și tranziții rapide. Francezii dictează mereu ritmul meciului printr-un mijloc tehnic, dar mai ales puternic din punct de vedere fizic.

Nu este niciodată ușor să compari generații care nu s-au înfruntat niciodată direct. Însă, dacă Franța se califică în finala din 19 iulie, dezbaterea despre cea mai mare generație recentă va depăși nostalgia și va primi greutatea incontestabilă a datelor.

Performanța lui Deschamps - aceea de a rămâne la conducerea echipei mai bine de un deceniu și de a menține constant un nivel de excelență - va deveni marele contrapunct pe termen lung la cele trei finale obținute prin strălucirea și talentul naționalelor Braziliei conduse de Parreira, Zagallo și Scolari.