Cristiano Ronaldo şi-a anunţat, joi, retragerea din naţionala de fotbal a Portugaliei.

Starul pune punct celor 22 de ani în care a îmbrăcat în tricoul selecționatei lusitane.

Câştigătorul Balonului de Aur de 5 ori, Cristiano Ronaldo părăseşte naţionala cu un bilanţ de 146 de goluri în 234 de meciuri.

„Către poporul portughez: a sosit momentul să înapoiez tricoul cu numărul 7 echipei naţionale”, a declarat el, citind o scrisoare în limba portugheză. „Nu am simţit niciodată că mi-ar aparţine doar mie. Dar, timp de 23 de ani, am avut privilegiul şi responsabilitatea de a-l purta, de a-l apăra şi de a-l purta pe stadioanele din întreaga lume. Astăzi a sosit momentul să-l predau viitorului. Nu a fost o decizie uşoară. Dar anumite decizii nu se iau doar cu mintea. Ele se iau şi cu inima.”

„Călătoria, care a început în 2003 şi mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna, a ajuns la final. Când privesc tot ce am trăit alături de echipa naţională, nu văd doar meciuri, goluri, recorduri sau trofee. Văd oameni. Văd imigranţi portughezi care, timp de 90 de minute, se simt puţin mai aproape de casă. Văd milioane de portughezi pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar care devin o parte din viaţa mea. Pentru că, în fond, fotbalul este mult mai mult decât un joc. Fotbalul înseamnă oameni”

„De-a lungul întregii mele cariere în echipa naţională, mi-am depăşit mereu limitele. Am vrut să câştig, să fiu cel mai bun şi să scriu istorie. Am cerut mereu tot ce era mai bun de la mine. Am vrut mereu mai mult şi am crezut mereu că vom reuşi. Am dat tot ce am avut pentru acest tricou. Au fost după-amieze şi seri perfecte, victorii pe care nu le voi uita niciodată. Au fost şi înfrângeri pe care mi-e greu să mi le amintesc. Am făcut greşeli, am suferit, au fost şi momente în care nu am putut să le ofer portughezilor ceea ce aşteptau cu disperare. Dar nu am renunţat niciodată. Mai presus de toate, nu am încetat niciodată să mă simt mândru că reprezint Portugalia. De-a lungul acestor ani, am învăţat câteva lucruri foarte simple: golurile trec, trofeele ajung în muzee, recordurile sunt în cele din urmă depăşite. Dar există un lucru pe care timpul nu-l poate şterge niciodată: locul pe care îl ocupăm în inimile oamenilor. Dacă v-am făcut fericiţi, dacă unul dintre golurile mele v-a determinat să îmbrăţişaţi pe cineva, să uitaţi de o grijă sau v-a făcut să vă simţiţi mândri de ţara noastră, atunci totul a meritat. A fi portughez înseamnă şi asta. Suferim împreună, ne ridicăm împreună, credem din nou”

„Portugalia va avea mereu nevoie de tineri care merită să viseze, de jucători care nu renunţă niciodată, de noi generaţii care cred că este posibil să ajungă acolo unde nimeni nu a mai ajuns până acum. Pentru că o ţară care continuă să creeze noi eroi este o ţară care nu încetează să creadă în ea însăşi. Coechipierilor mei vreau să le spun ceva special: vă mulţumesc pentru fiecare alergare, fiecare îmbrăţişare, fiecare ceartă, pentru fiecare moment de tăcere înainte de a intra pe teren, pentru fiecare victorie pe care am sărbătorit-o împreună şi pentru fiecare înfrângere care ne-a făcut mai puternici. Am avut privilegiul de a fi căpitanul vostru, dar niciun căpitan nu merge singur. Veţi face întotdeauna parte din povestea mea. Tuturor antrenorilor, directorilor, medicilor, fizioterapeuţilor, responsabililor cu echipamentul, membrilor staff-ului şi atâtor altora care au lucrat alături de mine în aceşti ani, vă mulţumesc. Mulţi dintre voi nu apăreţi niciodată în fotografii, dar fără voi, niciuna dintre aceste fotografii nu ar fi fost posibilă”