Condusă de un Cristian Chivu care iese în evidență printre antrenorii momentului, Inter Milano a reușit să se redreseze după înfrângerea suferită în finala Ligii Campionilor contra lui PSG.

Dintre toate calitățile pe care ar trebui să le aibă un tehnician de top, romulân, aflat de mai puțin de un an pe banca profesioniștilor, știe că bifează deja una esențială: o comunicare facilă și deschisă, notează L'Equipe.

Poate exact de asta aveau nevoie jucătorii lui Inter pentru a-și reveni atât de rapid după înfrângerea umilitoare din finala Ligii Campionilor, pierdută anul trecut cu PSG.

Un eșec cu 5-0 care, 7 luni mai târziu, pare să fie un subiect tabu pentru Cristian Chivu: „Vorbim despre asta aici, în cadrul acestei conferințe, dar acolo (arată spre peretele din spatele lui, care separă sala de presă de restul centrului de antrenament) nu vorbim despre asta. Nu mi s-ar părea corect, pentru că jucătorii trebuie să fie conștienți că anul trecut au încercat prin toate mijloacele să fie competitivi și să-și îndeplinească ambițiile. Nu doresc niciunei echipe din lume să trăiască ceea ce a trăit această echipă. O spun sincer. Nu doresc nimănui.”

Nu acesta a fost, așadar, instrumentul prin care Chivu și-a remobilizat vestiarul, el fiind numit în grabă la începutul lunii iunie, după ce Simone Inzaghi a părăsit clubul. În CV-ul său figurau doar o misiune de salvare recent dusă la bun sfârșit la Parma și 6 ani petrecuți la conducerea echipelor de juniori ale Interului.

Mondialul cluburilor (eliminare în optimile de finală) și startul de sezon în Serie A (o victorie și două înfrângeri în primele trei etape) i-au fost suficiente pentru a se roda.

La jumătatea sezonului, debutantul conduce campionatul, cu un ritm identic celui al Interului din sezonul trecut. Mai mult, îi devansează doar pe antrenori extrem de experimentați: Antonio Conte (Napoli), Massimiliano Allegri (AC Milan), Gian Piero Gasperini (AS Roma) și Luciano Spalletti (Juventus), care adună împreună 12 titluri de campioni și peste 3.500 de puncte în Serie A.

Jucătorii „au acceptat adevărul”

10 dintre cei 11 titulari ai finalei de la München se regăsesc încă în lot. Benjamin Pavard este singurul plecat, iar înlocuitorul său, Manuel Akanji, nu îl face deloc regretat.

Spre deosebire de Inzaghi, care își epuiza adesea titularii, Chivu a operat câteva schimbări de ștafetă (Henrikh Mkhitaryan pentru Piotr Zielinski, Francesco Acerbi pentru Yann Bisseck) și a redat echipei energia necesară.

Fostul jucător al lui Marseille, Luis Henrique, s-a afirmat în absența unuia dintre oamenii-cheie ai echipei, Denzel Dumfries, indisponibil de două luni (glezna stângă), după ce Andy Diouf a fost testat, cu rezultate destul de bune, pe postul de piston dreapta.

În ofensivă, cuplul Marcus Thuram – Lautaro Martinez poate respira în sfârșit, datorită lui Pio Esposito și Ange-Yoan Bonny.

Chivu l-a antrenat pe primul la juniorii Interului, iar pe cel de-al doilea la Parma. Dacă predecesorul său încerca să perfecționeze până la extrem mecanismele colective, tehnicianul român, care a păstrat sistemul 3-5-2, lucrează mai mult pe dezvoltarea individuală a jucătorilor, ceea ce a permis disiparea frustrărilor rămase din vechea gestiune.

Tehnicianul român subliniază însă: „Jucătorii nu s-au ascuns în spatele ideii de genul <<până la urmă, am încercat>>. Au acceptat adevărul, nu au arătat cu degetul pentru a căuta greșeli sau scuze. Oamenii puternici se pun sub semnul întrebării, cad, se ridică – acesta este ciclul vieții.” Și insistă: „Cu adevărat, ceea ce au trăit, nu doresc nimănui.”