Alpinistul Horia Colibășanu a atins recent vârful Nanga Parbat (8.125 m), al unsprezecelea optmiar din cariera sa, fără oxigen suplimentar și fără sprijinul șerpașilor. Performanța vine într-o expediție cu suspans, în care vremea instabilă i-a pus serios planurile sub semnul întrebării.

„Cu o oră înainte să plec spre vârf, nu știam dacă voi abandona sau nu, pentru că prognoza era ușor instabilă. Aveam o prognoză, trebuia să scadă vântul și nu scădea. Și, cu o oră înainte să plec, a scăzut, s-a oprit vântul. Așa că m-am pregătit, m-am îmbrăcat, m-am echipat și am pornit spre vârf. Și asta, de obicei, nu se întâmplă. De obicei, știu cu trei zile înainte că voi pleca spre vârf și plec”, a mărturisit el pentru Radio România Actualități.

Medic stomatolog în Timișoara, temerarul a descris ascensiunea ca fiind una „destul de periculoasă și palpitantă”, dar și profund emoționantă.

„Senzația principală este că aici, în România, este foarte bine, este răcoare. Acolo, la coborâre, erau 47 de grade Celsius. Era un val de căldură, record de temperatură în zonă. Mă bucur să fiu aici, unde e foarte plăcută clima.”

Reușita pe Nanga Parbat încheie o listă de optmiari extrem de dificili: „Cariera mea am început cu un munte foarte greu, K2. El era considerat cel mai dificil munte din lume, încă este, și, de atunci, i-am cam urcat pe toți. Nanga Parbat a fost ultimul care îmi rămăsese. Acum, i-a venit rândul.”

Au rămas doar trei vârfuri de peste 8.000 de metri în fața sa: „Sunt Gasherbrum I și Gasherbrum II, vecini în munții Karakorum, în nordul Pakistanului, și Cho Oyu, un vârf din Tibet, în China.”

În ascensiune, l-a însoțit o echipă neobișnuită: „Dumneavoastră - medic stomatolog. Coechipierii: un psihiatru, un chirurg... și un ortoped, și un chirurg plastic. Da, ne-am nimerit așa!”

Pe munte, Horia a avut grijă și de alți alpiniști, inclusiv de celebrul Denis Urubko: „Chiar am reușit să fac un cadou unuia din cei mai buni alpiniști din lume, Denis Urubko, cel care încearcă o rută nouă, acolo. El stătea puțin mai rău cu mâncarea aceasta gustoasă și am făcut câteva pachețele pentru drum. Am luat de acasă cașcaval afumat, care se ține bine în condițiile de căldură din Pakistan, și ceva brânză cu mucegai, brânză albastră.”

Ajuns la 48 de ani, Colibășanu nu pune presiune pe sine pentru a încheia lista celor 14 optmiari într-un timp record: „Nu neapărat, pentru că s-a întâmplat să fie doi-trei ani la rând în care să nu urc pe niciun vârf, pentru că, dacă nu permit condițiile... Eu nu sunt dispus să pierd vârf de deget din cauza degerăturilor. Prefer să renunț și să încerc în anul următor.”

Dacă ar putea să se întoarcă în timp, i-ar spune tânărului Horia un singur lucru: „Totul va fi bine, pentru că, atunci, aveam foarte mari temeri, că nu voi putea ajunge. Chiar îmi programasem să încerc să ajung, măcar, la 8.000 de metri, chiar dacă vârful avea 8.600. Nu eram convins că voi putea atinge vârful.”