Brazilianul Carlos Henrique Raposo a trăit visul oricărui puști îndrăgostit de fotbal, fără să fie nevoit să facă ceea ce presupune meseria de fotbalist: să joace. Timp de peste două decenii, a trecut prin vestiarele unor cluburi celebre, s-a împrietenit cu marii fotbaliști ai Braziliei, a apărut în ziare și a fost prezentat ca un atacant valoros. Avea un singur inconvenient: când venea momentul să intre pe teren, găsea întotdeauna o cale de scăpare. Povestea este atât de neverosimilă încât a devenit subiectul unui documentar de cinema.

În Brazilia anilor '80, să fii fotbalist însemna mai mult decât să alergi după o minge. Însemna faimă, bani, petreceri, femei frumoase, prietenii cu celebritățile și un statut social la care milioane de tineri nici nu îndrăzneau să viseze.

Carlos Henrique Raposo, cunoscut drept Carlos Kaiser, își dorea toate aceste lucruri, dar nu sa si joace fotbal.

Născut pe 2 aprilie 1963, la Porto Alegre, Kaiser arăta ca un fotbalist profesionist. Era înalt, atletic, avea o condiție fizică bună, o tunsoare spectaculoasă și, mai ales, o încredere în sine aproape imposibil de zdruncinat. Când intra într-un restaurant sau într-un club de noapte din Rio de Janeiro, se comporta ca un superstar. Purta hainele potrivite, vorbea ca un fotbalist, cunoștea jucători celebri și părea să aibă permanent oferte de transfer. Numai că, în spatele imaginii, exista o problemă: nimeni nu-l văzuse făcând mare lucru cu mingea.

Renato Gaúcho, unul dintre marii fotbaliști brazilieni ai generației sale și prieten apropiat al lui Kaiser, l-a numit cel mai mare fotbalist care n-a jucat niciodată fotbal. Iar Kaiser, care nu ducea lipsă de umor, își rezuma filosofia într-o frază: „Voiam să fiu printre fotbaliști. Doar că nu voiam să joc.”

Declarația apare în amplul portret publicat de jurnalistul Rob Smyth în The Guardian.

Rețeta succesului: contract, accidentare, recuperare. Și alt contract.

Kaiser descoperise un mecanism care avea să-i asigure ani întregi de existență în fotbalul profesionist. Mai întâi, se împrietenea cu jucători cunoscuți. Carlos Alberto Torres, campion mondial cu Brazilia în 1970, Renato Gaúcho, Romário sau Bebeto făceau parte din cercul său de relații. O recomandare din partea unui asemenea fotbalist valora enorm. Apoi urma prezentarea la noul club, unde Kaiser își etala condiția fizică și aerul de profesionist.

La primele antrenamente evita, pe cât posibil, exercițiile cu mingea. Alerga, făcea pregătire fizică și încerca să-i convingă pe cei din jur că este un sportiv serios. Când se apropia momentul în care trebuia să demonstreze ce poate într-un meci, apărea accidentarea. De regulă, una musculară, dificil de confirmat cu mijloacele medicale ale vremii. Înainte ca fotbalul să beneficieze de investigațiile imagistice de astăzi, un jucător care acuza dureri musculare putea petrece săptămâni întregi la recuperare.

Kaiser a povestit inclusiv că apela la un prieten stomatolog pentru documente medicale care să-i justifice absențele. Când clubul începea să-și piardă răbdarea, brazilianul pleca. Nu înainte de a-și pregăti următoarea destinație. Era intr-un transfer continuu, dintr-un loc în altul, fără performanțe sportive care să justifice deplasarea, dupa cum se povesteste in globoesporte.com

Telefonul fals și ofertele imaginare din străinătate

Una dintre cele mai savuroase invenții ale lui Kaiser a fost telefonul mobil de jucărie. Într-o vreme în care telefoanele mobile erau rare și foarte scumpe, brazilianul apărea în vestiar cu un aparat care părea să confirme statutul său de jucător important. Legenda spune ca se prefăcea că vorbește cu impresari și conducători de cluburi străine, folosind expresii în limbi străine și sugerând că primește oferte importante. Mesajul era simplu: Kaiser era atât de valoros, încât echipele din afara Braziliei îl căutau permanent.

Episodul avea, firește, și riscuri. Potrivit relatărilor despre perioada sa la Botafogo, un medic al clubului care vorbea engleza și-a dat seama că discuțiile sale telefonice nu erau autentice. Dar asta nu avea să-i distrugă reputația. Într-o lume fără internet, fără baze de date accesibile și fără posibilitatea verificării imediate a unui CV, Kaiser avea timp să treacă la următorul club.

Meciul în care trebuia să intre pe teren. Și a reușit să fie eliminat înainte să joace!

Cel mai cunoscut episod al carierei sale s-a petrecut la Bangu, club din Rio de Janeiro patronat de Castor de Andrade, o figură influentă și controversată, asociată cu jocurile de noroc ilegale. Kaiser ajunsese la Bangu cu reputația unui atacant valoros. Era suficient de convingător încât un ziar să anunțe sosirea sa printr-un titlu spectaculos: Bangu și-a găsit regele. La un moment dat, Castor de Andrade a cerut ca fotbalistul să fie folosit într-un meci. Echipa era condusa cu 2-0. Ordinul venit din tribună, a la Gigi Becali, a fost clar: Kaiser trebuia introdus pe teren.

Brazilianul știa că, odată intrat în joc, risca să fie demascat. Așa că, în timpul încălzirii, a provocat un conflict cu suporterii adverși. Potrivit versiunii relatate în cartea și documentarul dedicate vieții sale, a pretins că reacționase la insulte adresate patronului. Rezultatul? A fost eliminat înainte să apuce să joace. Povestea are însă un final și mai absurd. Convocat să dea explicații, Kaiser i-a spus lui Castor de Andrade că nu suportase ca acesta să fie insultat, deoarece îl considera asemenea unui tată. În relatarea lui Kaiser, patronul a fost atât de impresionat încât i-a mărit salariul și i-a prelungit contractul. Episodul este relatat de The Guardian și apare în mărturiile despre viața sa. Detaliile dialogului și ale recompensei nu provin însă din surse oficiale.

Kaiser avea și o colecție de goluri. Doar că erau marcate de alții.

Astăzi, un fotbalist poate fi verificat în câteva secunde pe internet. În anii '80, Kaiser beneficia de avantajele unei lumi în care imaginile erau puține, iar informațiile circulau greu. A profitat din plin. A strâns articole despre fotbaliști care purtau nume asemănătoare cu al său și le folosea pentru a-și construi reputația. Unul dintre exemplele documentate de Rob Smyth este golul marcat de Henrique, jucător al lui Vasco da Gama, împotriva lui Flamengo, în 1987. Kaiser le prezenta apropiaților o înregistrare video neclară, lăsând impresia că el era autorul reușitei. O fostă iubită își amintea că văzuse acea casetă și era convinsă că asistase la un gol spectaculos înscris de Kaiser.

A fost și campion? Povestea incredibilă cu Independiente

Kaiser a susținut că a făcut parte din lotul lui Independiente Buenos Aires, echipa care a câștigat Copa Libertadores și Cupa Intercontinentală în 1984.n Numai că, atunci când jurnaliștii brazilieni de la Globo au verificat informația direct la clubul argentinian, au descoperit ceva esențial. În lotul lui Independiente existase, într-adevăr, un fotbalist numit Carlos Henrique. Doar că era argentinian, nu brazilian. Kaiser își atribuise, astfel, o identitate și performanțe care nu-i aparțineau. Era încă o dovadă că brazilianul înțelesese ceva înaintea multora: o poveste spusă convingător poate deveni, în lipsa verificărilor, mai puternică decât adevărul.

Fișa lui Carlos Kaiser: echipe, perioade și meciuri

Carlos Henrique Raposo („Kaiser”) - Născut la 2 aprilie 1963, Porto Alegre, Brazilia

Post declarat: atacant

Înălțime: 1,84 m

Goluri oficiale documentate: 0

Carieră: asociată aproximativ perioadei 1979–2002, cu date contestate

Club / Perioada vehiculată / Meciuri oficiale verificabile

Botafogo – juniori / 1972–1973 / Necunoscut

Flamengo – juniori / 1973–1979 / Necunoscut

Puebla (Mexic) / 1979 / 0

Botafogo / 1979–1981 / 0

Flamengo / 1981–1983 / 0

Independiente (Argentina) / 1983–1985 / neconfirmată

Bangu / 1985–1986 / 0 consemnate

Gazélec Ajaccio (Franța) / 1986–1987 / contestată

Flamengo / 1987–1988 / 0

Bangu / 1988 / 0

Fluminense / 1988–1989 / 0

Vasco da Gama / 1989 / 0

El Paso Sixshooters (SUA) / 1989–1990 / 0

América-RJ / 1990–1991 / 0

Botafogo / 1991–1992 / 0

Perioadele sunt cele circulate în mediul online, nu date contractuale certificate. Un exemplu relevant este Gazélec Ajaccio. Kaiser pretindea că jucase acolo, însă fostul fotbalist Fábio Barros a susținut că brazilianul nici măcar nu ajunsese în Corsica și că fotografiile folosite drept dovezi fuseseră realizate în Brazilia. Și mai interesant, într-un interviu publicat de Globo Esporte în 2011, Kaiser declara că, într-o carieră de aproximativ 20 de ani, jucase foarte puține meciuri oficiale și niciunul în Brazilia. A pretins că evoluase pentru Ajaccio, câte cel mult 20 de minute în unele partide. Această afirmație nu este susținută de documente oficiale (globoesporte.com)

Hollywood-ul n-ar fi putut inventa o asemenea carieră. Povestea lui Kaiser a devenit, în 2018, subiectul documentarului Kaiser!

The Greatest Footballer Never to Play Football.

Regia: Louis Myles. Durata: aproximativ 98 de minute

Premiera mondială: Festivalul Tribeca, New York, 2018. În film apar, printre alții, Zico, Bebeto, Renato Gaúcho și Carlos Alberto Torres.

Documentarul nu încearcă doar să explice cum a reușit un brazilian să păcălească ani la rând conducători de cluburi și oameni din presă. Ridică și o întrebare mai incomodă: cât de mult conta, în acea lume, să fii cu adevărat bun și cât de mult conta să pari bun?

Într-un interviu acordat televiziunii Globo, brazilianul a recunoscut că, dacă ar putea întoarce timpul, ar trata fotbalul cu mai multă seriozitate. Considera că, dintre toți cei implicați, el însuși fusese cel mai afectat de propriile alegeri.

Cel mai mare transfer al lui Kaiser a fost din fotbal în legendă

La sfârșitul unei cariere obișnuite, un atacant rămâne cu golurile, trofeele, selecțiile și statisticile sale. Carlos Kaiser a rămas cu altceva: o poveste pe care fotbalul încă o spune, la zeci de ani după ce brazilianul a încetat să mai pretindă că este jucător profesionist, o poveste despre un personaj care a înțeles puterea relațiilor, a aparențelor și a publicității într-o vreme în care nimeni nu putea verifica instantaneu o minciună.

Și aici stă ironia întregii povești. Kaiser a încercat ani întregi să-i convingă pe oameni că este un fotbalist celebru. Până la urmă, chiar a devenit celebru.

Surse:

Globo Esporte – Povestea lui Carlos Kaiser, Forrest Gump al fotbalului brazilian (2011)

Globo Esporte – Telefonul fals, scandalul cu suporterii și aventurile lui Kaiser (2011)

The Guardian – The Forgotten Story of Carlos Kaiser, Football's Greatest Conman

The Guardian – The Weird World of Football's Greatest Conman Carlos Kaiser (2018)

Tribeca Film Festival – Fișa oficială a documentarului Kaiser! (2018)

PS. Azi are 63 de ani si este antrenor de fitness. Oare o trece pe la sala? :)))