Povestile incep intotdeauna cu un prim pas greu. Când a fost întrebată ce făcuse cu primul sau salariu, Alexia Putellas nu și-a amintit de vreun obiect mult dorit de o fata la inceput de cariera. A încercat mai întâi să refacă suma: în jur de o sută de euro, pe vremea când juca la Espanyol. Banii ajungeau la tatăl ei. O ducea la antrenamente, iar între Mollet și baza sportivă existau combustibilul de plătit și o taxă de drum. Acest lucru l-a povestit într-un interviu pentru AS, în timpul Europeanului din 2025. Pe 26 octombrie 2026, Alexia a primit al treilea Balon de Aur.

Între prima sută de euro și gala de la Londra se află o bună parte din istoria recentă a fotbalului feminin: terenuri și condiții schimbate, tribune pline, o Barcelona devenită campioană europeană și o națională a Spaniei ajunsă campioană mondială.

Trucul familiei ...

Alexia s-a născut pe 4 februarie 1994, la Mollet del Vallès, în apropiere de Barcelona. În familia ei se practicase baschetul. Ea a ales fotbalul, început în curtea școlii și continuat la Sabadell. Într-un interviu din decembrie 2012, când avea numai 18 ani, explica simplu că familia o încurajase să continue dacă acesta era lucrul care îi plăcea. La început fusese un hobby. Posibilitatea unei cariere se conturase treptat.

Înscrierea la Sabadell avusese însă nevoie de o mică înțelegere cu regulamentul. În relatarea publicată în The Players’ Tribune, Alexia spune că avea șapte ani, iar vârsta minimă era opt. Familia a declarat-o mai mare ca să poată juca.

Adulții familiei sale faceau cu schimbul pentru drumurile de după serviciu spre antrenament. Când o ducea mătușa, își punea casca și urca pe motocicleta acesteia. La echipă întâlnea fete de 11–12 ani, mai puternice, care șutau mai tare. Se plângea acasă de diferență, dar voia să se întoarcă la fotbal. A trecut pentru scurt timp prin grupele Barcelonei, apoi s-a format la Espanyol. Plecarea din academia clubului favorit a fost legată de organizarea categoriilor de vârstă, potrivit profilului publicat de GQ. La Espanyol a debutat în prima ligă la 16 ani. A urmat sezonul 2011–2012 la Levante, unde a înscris 15 goluri, apoi întoarcerea la Barcelona, în 2012.

Întoarcerea a venit într-un an dureros. Tatăl ei, Jaume, murise când Alexia avea 18 ani.

Xavi Llorens, antrenorul Barcelonei de atunci, a povestit pentru La Vanguardia că s-a întâlnit cu ea într-un bar de lângă casă pentru a discuta transferul. Alexia l-a întrebat dacă erau siguri că o vor. Ruth García, colega care îi fusese aproape la Levante, își amintea cât de mult se sprijinise pe fotbal după pierderea tatălui. Există și mărturia Alexiei de atunci, fără filtrul succeselor ulterioare. În decembrie 2012 vorbea despre mama, sora, unchii și verii care o ajutaseră să treacă prin acele luni. Fotbalul îi oferea un loc în care să se poată desprinde, măcar temporar, de probleme. Nu era încă o campioană care își explica retrospectiv puterea. Era o tânără de 18 ani care descria ajutorul primit.

O admira pe Amandine Henry

Barcelona la care ajungea Alexia nu domina Europa. La debutul clubului în Liga Campionilor, în septembrie 2012, Arsenal a câștigat cu 3–0. În primul sezon, Alexia a contribuit la titlul decis pe terenul lui Athletic, la San Mamés, și a atras atenția printr-un gol spectaculos în finala Cupei Reginei cu Zaragoza. Avea tehnica necesară pentru a elimina adversare, dar jocul ei avea să devină mult mai amplu.

Jonathan Giráldez a povestit în El País că Alexia îl întrebase despre Amandine Henry, "mijlocașa" lui Lyon. Voia să învețe de la ea: poziționare, apărare, dueluri, faze fixe. Nu se mulțumea cu lucrurile care îi ieșeau deja. Această curiozitate explică transformarea unei fete talentate într-o jucătoare capabilă să organizeze echipa. Își studia postul și căuta soluții în jocul celor mai bune adversare.

Lluís Cortés, antrenorul alături de care Barcelona a câștigat prima Ligă a Campionilor, rezuma astfel încrederea pe care o inspira: „Dacă nu știți ce să faceți cu mingea, pasați-i Alexiei și ea va ști.” Declarația, publicată de BBC în 2022, spune mai mult decât un calificativ despre talent. Alexia oferea o soluție atunci când jocul se complica.

Stângul ei poate schimba direcția atacului, poate trimite pasa printre linii sau poate încheia faza. Joacă între mijloc și atac, găsește spații și ajunge în careu. Poate conduce construcția, dar poate evolua și foarte aproape de poartă.

Pernille Harder o descria drept „un mijlocaș extraordinar, care controlează jocul”, într-o declarație reprodusă de UEFA. Andrés Iniesta, unul dintre reperele ei fotbalistice, o numea „un model pentru Barça”. Într-un interviu FIFA din 2020, Alexia își explica metoda prin obiective mici: să transforme ocazia primită, să câștige duelul aerian, să recupereze mingea în situația de unu contra unu. Încrederea conta enorm, spunea ea, dar era susținută de aceste sarcini concrete.

Iar într-o discuție cu Vicente del Bosque, publicată înaintea Balonului de Aur din 2021, arăta de ce nu reducea intensitatea nici la scoruri foarte mari: își forma obiceiurile de care avea nevoie în ziua celei mai grele finale. Acea finală fusese, mai întâi, o lecție severă. În 2019, Lyon învinsese Barcelona cu 4–1 la Budapesta. Doi ani mai târziu, catalanele au câștigat prima lor Ligă a Campionilor. Alexia a dezvăluit ulterior că jucase finala din 2021 cu o problemă musculară apărută cu câteva zile înainte. A transformat penalty-ul pentru 2–0 împotriva lui Chelsea și a ridicat trofeul. După meci, durerea a ținut-o două săptămâni departe de teren. Este relatarea ei despre acea finală, cu tot riscul unei decizii pe care succesul nu o face mai ușoară.

În noiembrie a venit primul Balon de Aur. Pe scenă, gândul s-a întors la tatăl ei: „Sper că ești mândru de fiica ta. Acesta este pentru tine, tati, oriunde ai fi.”

Întoarcerea nu s-a terminat la primul meci

Pe 5 iulie 2022, la un antrenament al Spaniei în Anglia, Alexia a suferit o ruptură a ligamentului încrucișat anterior de la genunchiul stâng. Europeanul începea a doua zi. A fost operată pe 12 iulie. A câștigat al doilea Balon de Aur în acel an, pentru performanțele de dinaintea accidentării. În timp ce fotbalul îi recunoștea sezonul, ea trecea prin recuperare. Revenirea într-un meci s-a produs pe 30 aprilie 2023, împotriva lui Sporting Huelva, după aproape zece luni. A intrat de pe bancă într-o seară în care Barcelona sărbătorea și titlul. Dar revenirea în lot nu însemna automat revenirea la forma de dinainte. În finala Mondialului din august 2023, Alexia a fost rezervă și a intrat în minutul 90. Spania a învins Anglia cu 1–0 și a devenit campioană mondială.

Medalia ei este aceeași cu a colegelor. Rolul din acea finală a fost însă diferit de imaginea unei vedete care conduce fiecare victorie. După accidentare, cariera ei a cuprins și această etapă: să facă parte dintr-un mare succes fără să fie personajul principal al meciului.

La Bilbao, în mai 2024, a venit un alt moment. Barcelona conducea Lyon cu 1–0 în finala Ligii Campionilor. Alexia a înscris în minutul 90+5 și a închis meciul. Golul nu ștergea lunile de recuperare. Îi oferea însă un loc limpede în istoria finalei: ultima reușită, cea care făcea victoria sigură.

În 2026 a încheiat 14 sezoane la prima echipă a Barcelonei. Bilanțul include patru Ligi ale Campionilor și zece titluri naționale. În ultima campanie europeană a avut șapte goluri și șapte pase decisive, iar UEFA a desemnat-o jucătoarea sezonului. A ales apoi London City Lionesses. Transferul, anunțat pe 8 iulie, o ducea într-un proiect construit în jurul unei echipe feminine independente. După atâția ani la clubul copilăriei, începea o viață fotbalistică nouă. l

În afara terenului, fundația Eleven îi continuă preocuparea pentru accesul fetelor la sport. Programele sale combină fotbalul cu educația emoțională, pentru participante între șase și 18 ani, inclusiv fete aflate în situații vulnerabile. Proiectele au ajuns în Mollet, Columbia și Mexic.

Când era mică, familia trebuise să-i adauge un an ca să o poată înscrie la echipă. Acum, proiectul care îi poartă inițiativa începe de la șase ani.

Într-un interviu din 2025, Alexia încă își amintea taxa de drum dintre Mollet și antrenamente. Spunea că între timp fusese eliminată. Își amintea și banii dați tatălui pentru benzină. Dintre toate cifrele unei cariere cu trei Baloane de Aur, acea sută de euro rămâne una dintre cele mai apropiate de casă.