Într-o fotografie din 2005, David Beckham stă alături de câțiva copii invitați la deschiderea academiei sale. Printre ei se află Harry Kane. În aceeași imagine apare și Kate, colega lui de școală care avea să-i devină soție. Kane a povestit ulterior că păstrează fotografia acasă. În ziua aceea primise echipament, îl întâlnise pe fotbalistul pe care îl admira și avusese ocazia să joace alături de el. Viitoarea familie și o parte din visul său fotbalistic încăpeau, fără ca el să știe, în același cadru.

Pe 26 octombrie 2026, Kane a primit la Londra Balonul de Aur, înaintea lui Kylian Mbappé și Lamine Yamal. De la Michael Owen, în 2001, niciun englez nu mai câștigase premiul. Înaintea lor fuseseră Stanley Matthews, Bobby Charlton și Kevin Keegan. Acum, pe această listă scurtă, apărea și numele copilului din fotografia amintita.

Copilul care trebuia privit încă o dată

Harry s-a născut pe 28 iulie 1993, în Walthamstow, și a crescut la Chingford, în estul Londrei. London Museum păstrează în povestea lui un detaliu mic: într-un exercițiu școlar, la cinci ani, scrisese că vrea să joace fotbal. A început la Ridgeway Rovers în primii ani de școală, în jurul vârstei de șase ani. Era fotbalul din apropierea casei, unde îi avea alături pe copii pe care îi cunoștea și unde plăcerea jocului venea înaintea calculelor despre carieră.

Acasă, tatăl și fratele său erau partenerii obișnuiți de joacă. În autobiografia publicată pe site-ul propriu, Kane își amintește că mergeau în parc aproape în fiecare seară după școală. Uneori ajungea să joace de cinci ori într-o săptămână, între echipele de copii și cea școlară. Nu era încă pregătirea minuțios organizată a unui profesionist. Era un copil care căuta mereu încă un meci.

Arsenal l-a primit în academie, apoi a renunțat la el. Explicația devenită celebră a venit mult mai târziu. În februarie 2018, Liam Brady, fostul conducător al academiei, a declarat pentru Corriere della Sera, într-un interviu preluat de Sky Sports: „Era puțin dolofan, nu era foarte atletic, dar am făcut o greșeală.”

Este o recunoaștere retrospectivă, făcută când Kane devenise deja un atacant de elită, nu formularea unui verdict păstrat din dosarul său de junior. Brady îi lăuda atunci și caracterul, și dorința de a se îmbunătăți permanent.

Nici Tottenham nu l-a ales de la prima încercare. Kane a povestit pentru federația engleză că a trecut printr-o perioadă de probe, fără să fie oprit. A mers apoi la Watford. Într-un meci împotriva lui Spurs a înscris de trei ori, iar clubul care îl refuzase i-a oferit o nouă șansă. A intrat în sistemul de juniori al lui Tottenham la 11 ani.

Privit de la distanță, episodul pare o eroare evidentă de selecție. În timp real, însă, Kane era unul dintre numeroșii copii pe care cluburile încercau să-i evalueze înainte să știe cum vor crește.

Fotbalul în care se juca și salariul de acasă

Drumul spre prima echipă a trecut prin Leyton Orient, Millwall, Norwich și Leicester. Patru împrumuturi, cu experiențe foarte diferite. La Norwich, o accidentare serioasă la gleznă i-a limitat aparițiile; la Leicester, a făcut parte dintr-o echipă care a ajuns în play-off-ul Championship. Niciuna dintre aceste etape nu oferea garanția unui viitor la Tottenham. La Millwall, la 18 ani, a înțeles cât de concretă poate fi frica de retrogradare. În relatarea sa pentru The Players’ Tribune, își amintește colegi care vorbeau despre salarii ce puteau fi înjumătățite și contracte pe care le puteau pierde. Aveau copii și obligații.

Mai târziu, la Leicester, a venit îndoiala: dacă nu reușea să intre în echipă în liga a doua, cum avea să joace pentru Tottenham în Premier League?

Tot acolo a urmărit un documentar despre Tom Brady, ales abia al 199-lea la draftul NFL. L-a impresionat distanța dintre evaluările inițiale și cariera construită ulterior de american. Kane s-a recunoscut în tânărul căruia aspectul fizic nu-i anunța viitorul. Sunt amintirile lui, publicate în 2018, când încerca să explice ce fusese înaintea primelor o sută de goluri din Premier League.

Primul său gol în campionatul englez a venit pe 7 aprilie 2014, împotriva lui Sunderland, la prima titularizare în competiție. Avea 20 de ani. Pentru un jucător care avea să adune sute de goluri, începutul fusese mai degrabă târziu decât spectaculos. Un an mai târziu, pe 7 februarie 2015, Arsenal conducea la White Hart Lane. Kane a egalat, apoi, în minutul 86, a înscris cu capul din centrarea lui Nabil Bentaleb. Tottenham a câștigat cu 2–1.

În tribune se afla Roy Hodgson, selecționerul Angliei. Fotbalistul care se întrebase dacă va prinde loc la Spurs tocmai decisese derby-ul în fața lui. După meci, Kane a spus: „Este cu siguranță un sentiment pe care nu-l voi uita pentru tot restul carierei.” tottenhamhotspur.com

Mauricio Pochettino avea să-l ajute să transforme asemenea după-amiezi în obișnuință. În septembrie 2017, după ce Kane trecuse de o sută de goluri pentru Tottenham, antrenorul spunea: „Nu este doar un mare atacant, ci și un om deosebit.” Declarația venea după o victorie la Everton. Pochettino îi aprecia golurile, dar ținea să vorbească și despre omul cu care lucra în fiecare zi.

Kane a devenit un atacant care putea schimba un meci și cu un joc bun si departe de poartă. Cobora pentru a primi mingea, atrăgea un fundaș și căuta pasa spre un coleg plecat în spațiul liber. În sezonul 2020–2021 a terminat Premier League atât ca golgheter, cu 23 de goluri, cât și ca lider al paselor decisive, cu 14. Relația cu Son Heung-min a dat acestei calități o expresie ușor de recunoscut: unul venea spre minge, celălalt ataca spațiul. Au ajuns la 47 de goluri în campionat la care unul a oferit pasa decisivă celuilalt, recordul competiției.

Când a plecat, în august 2023, Tottenham a consemnat 280 de goluri în 435 de apariții. Îl depășise pe Jimmy Greaves și devenise cel mai bun marcator din istoria clubului. Avea 30 de ani și petrecuse 19 ani în familia lui Spurs.

Ce nu încăpea în clasamentul golgheterilor

Recordurile nu-i aduseseră și marile trofee de echipă. În 2019 pierduse cu Tottenham finala Ligii Campionilor, 0–2 cu Liverpool. Cu Anglia au urmat două finale europene: cea a ediției EURO 2020, disputată în 2021 și pierdută cu Italia la lovituri de departajare, apoi înfrângerea cu Spania din 2024. Între ele a fost seara de la Al Bayt, din decembrie 2022. Împotriva Franței, în sferturile Mondialului, Kane a transformat un penalty, apoi l-a ratat pe al doilea. Anglia a pierdut cu 1–2.

În martie 2023 a executat din nou un penalty important, contra Italiei. De această dată a înscris. Era golul său cu numărul 54 pentru națională, cel prin care îl depășea pe Wayne Rooney. Între ratarea de la Mondial și record nu trecuseră decât câteva luni.

Mutarea la Bayern a însemnat și schimbarea unei vieți construite aproape integral în jurul aceluiași club. Kane a descris transferul drept o ieșire din zona de confort și o decizie majoră pentru familie. În primul sezon de Bundesliga a înscris 36 de goluri în 32 de apariții și a câștigat Gheata de Aur europeană. Titlul de campion al Germaniei a venit în 2025, primul său mare trofeu la nivel de club.

În 2025–2026, cifrele au crescut din nou: 61 de goluri în 51 de meciuri pentru Bayern, dintre care 36 în Bundesliga și 14 în Liga Campionilor. A câștigat campionatul, Cupa Germaniei și Supercupa care deschisese sezonul. Cu reușitele de la națională, bilanțul a ajuns la 73 de goluri în 65 de partide.

În august, la ceremonia celei de-a doua Ghe­te de Aur europene, directorul executiv al lui Bayern, Jan-Christian Dreesen, spunea: „Harry este un jucător de clasă mondială, a cărui importanță pentru noi depășește golurile.” Era o observație potrivită unui fotbalist care își construise reputația de marcator fără să renunțe la jocul pentru ceilalți.

În spatele continuității există și o muncă mai puțin vizibilă. Într-un interviu pentru federația engleză, din mai 2023, Kane explica relația de lungă durată cu Dan Sargeant, bucătar și specialist în nutriție. Alimentația și recuperarea deveniseră părți stabile ale pregătirii sale. Mâncarea era pregătită astfel încât familia să o poată găti acasă; performanța trebuia să funcționeze și în ritmul unei gospodării.

În octombrie 2022 își lansase și fundația dedicată sănătății mintale, care susține educația, conversațiile despre dificultățile emoționale și accesul la sprijin.

După anunțarea Balonului de Aur, Thomas Tuchel, selecționerul Angliei și fostul său antrenor la Bayern, i-a transmis:

„Am rămas fără superlative pentru a-ți descrie prestațiile de multă vreme.”

Surse documentare:

UEFA, England Football, London Museum, The Players’ Tribune, Sky Sports, Tottenham

Citeste povestea Balon D'or: https://radioromaniasport.ro/povestile-sportului/povestea-balonului-de-aur-azi-se-decerneaza-la-londra-intr-o-editie-aniversara-70-de-ani-id25831.html